Monitorul Oficial nr.188-191/730 din 07.12.2007

* * *
C U P R I N S

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Articolul 2. Noţiunea de mediere
Articolul 3. Principiile de bază ale medierii

Capitolul II
DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE
PARTICIPANŢILOR LA PROCESUL DE MEDIERE
Articolul 4. Participanţii la procesul de mediere
Articolul 5. Drepturile şi responsabilităţile părţilor în procesul de mediere
Articolul 6. Calitatea de mediator
Articolul 7. Drepturile mediatorului
Articolul 8. Obligaţiile mediatorului
Articolul 9. Conflictul de interese
Articolul 10. Interzicerea audierii mediatorului
Articolul 11. Confidenţialitatea

Capitolul III
DOBÎNDIREA CALITĂŢII DE MEDIATOR. TABELUL MEDIATORILOR
Articolul 12. Condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator
Articolul 13. Activitatea profesionistă de mediator
Articolul 14. Pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor
Articolul 15. Atestarea mediatorilor
Articolul 16. Modul de organizare a activităţii profesioniste de mediator
Articolul 17. Tabelul mediatorilor
Articolul 18. Remunerarea mediatorului. Asigurarea şi impozitarea
Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului
Articolul 20. Suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Capitolul IV
CONSILIUL DE MEDIERE
Articolul 21. Consiliul de mediere
Articolul 22. Şedinţele Consiliului de mediere şi adoptarea hotărîrilor
Articolul 23. Atribuţiile Consiliului de mediere
Articolul 24. Examinarea sesizărilor privind încălcările comise de mediator

Capitolul V
PROCEDURA DE MEDIERE
Articolul 25. Solicitarea medierii
Articolul 26. Contractul de mediere
Articolul 27. Desfăşurarea medierii
Articolul 28. Încetarea medierii
Articolul 29. Acordul de împăcare

Capitolul VI
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND MEDIEREA UNOR CONFLICTE

Secţiunea 1
Medierea în cauzele civile. Conflictele familiale
Articolul 30. Medierea litigiului civil aflat pe rol în instanţa judecătorească sau arbitrală
Articolul 31. Particularităţile medierii în cadrul raporturilor familiale

Secţiunea a 2-a
Medierea în cauzele penale
Articolul 32. Generalităţi privind medierea în cauzele penale
Articolul 33. Drepturile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale
Articolul 34. Incompatibilităţile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale
Articolul 35. Medierea garantată de stat
Articolul 36. Informaţia oferită mediatorului
Articolul 37. Oficializarea medierii

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 38. Intrarea în vigoare
Articolul 39. Îndatoririle Guvernului şi ale Ministerului Justiţiei

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Prezenta lege determină principiile medierii, statutul mediatorului, procedura de desfăşurare a medierii, în conformitate cu legislaţia.

Articolul 2. Noţiunea de mediere
(1) Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile.
(3) Părţile pot recurge la mediere benevol, inclusiv după pornirea unui proces în instanţa judecătorească sau arbitrală, în orice fază a acestuia, convenind să soluţioneze, pe această cale, orice conflict în materie civilă, comercială, de familie, contravenţională, penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prezentei legi.
(4) În orice convenţie, părţile pot prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de mediere este independentă de validitatea convenţiei.
(5) Autorităţile, inclusiv cele judecătoreşti, vor informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii de mediere şi le vor recomanda să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

Articolul 3. Principiile de bază ale medierii
Medierea se efectuează în baza principiilor accesului liber şi egal la această procedură, liberului consimţămînt, confidenţialităţii, imparţialităţii, neutralităţii, independenţei şi liberei alegeri a mediatorului.

Capitolul II
DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE
PARTICIPANŢILOR LA PROCESUL DE MEDIERE
Articolul 4. Participanţii la procesul de mediere
(1) Participanţi la procesul de mediere sînt părţile şi mediatorul. Părţi în procesul de mediere pot fi atît persoane fizice, cît şi persoane juridice, inclusiv autorităţi publice.
(2) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi şi se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori.
(3) Părţile participă la procesul de mediere personal sau prin reprezentant conform legislaţiei.
(4) Pe parcursul medierii, părţile, de comun acord, pot fi asistate de avocat, traducător, interpret, precum şi de alte persoane, dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 5. Drepturile şi responsabilităţile părţilor în procesul de mediere
(1) Părţile au dreptul:
a) să accepte sau să refuze medierea;
b) să solicite un mediator sau să renunţe la mediator;
c) să-şi aleagă în mod liber mediatorul din rîndul persoanelor pe care le consideră apte de a desfăşura medierea chiar dacă acestea nu sînt înscrise în Tabelul mediatorilor;
d) să fie informate cu privire la procesul de mediere, la efectele medierii, la efectele semnării unui acord de împăcare;
e) să fie informate cu privire la consecinţele nerespectării prevederilor acordului de împăcare;
f) să se retragă, în orice moment, din procesul de mediere;
g) să semneze un acord de împăcare.
(2) Părţile sînt responsabile de rezultatele medierii şi de conţinutul acordului de împăcare semnat.
(3) Părţile au şi alte drepturi şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.

Articolul 6. Calitatea de mediator
(1) Mediator este persoana care asistă părţile în procesul de mediere în vederea soluţionării conflictului dintre acestea.
(2) În cazul în care ca mediator a fost ales un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistenţa sau reprezentarea ulterioară a intereselor uneia dintre părţile procesului de mediere în legătură cu conflictul mediat.

Articolul 7. Drepturile mediatorului
(1) Mediatorul are dreptul:
a) la onorariu, stabilit prin negociere cu părţile, în funcţie de natura şi obiectul conflictului, precum şi la compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere;
b) să informeze publicul referitor la desfăşurarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii;
c) să aplice propriile reguli de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor stipulate în prezenta lege.
(2) Mediatorul are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie sau de contractul de mediere.

Articolul 8. Obligaţiile mediatorului
(1) Mediatorul are obligaţia:
a) să asigure respectarea principiilor medierii;
b) să se abţină de la mediere în cazul unor incompatibilităţi prevăzute de art.35 sau în alte cazuri prevăzute de legislaţie;
c) să informeze părţile cu privire la procesul de mediere, la scopul şi efectele acesteia;
d) să dirijeze procesul de mediere în mod neutru şi imparţial;
e) să depună toată diligenţa pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil într-un termen rezonabil;
f) în cazul în care medierea s-a soldat cu un acord de împăcare, să depună toată diligenţa pentru a nu admite ca acesta să conţină clauze contrare legii sau bunelor moravuri;
g) să restituie documentele ce i-au fost încredinţate de părţi în cadrul procedurii de mediere;
h) să nu admită săvîrşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale sau bunelor moravuri;
i) să respecte normele deontologice.
(2) Mediatorul are şi alte obligaţii prevăzute de legislaţie.
(3) Mediatorul poartă răspundere civilă, în condiţiile legii, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale.

Articolul 9. Conflictul de interese
(1) Mediatorul se va abţine de la soluţionarea unui conflict dacă există anumite circumstanţe ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial.
(2) Dacă, pe parcursul medierii, apare o circumstanţă de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor care vor decide, de comun acord, asupra acceptării în continuare a serviciilor mediatorului sau renunţării la ele.
(3) În cazul în care mediatorul a fost determinat să se retragă din mediere în virtutea unor împrejurări ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, el este obligat să restituie plăţile efectuate de către părţi.

Articolul 10. Interzicerea audierii mediatorului
(1) Informaţia obţinută în cadrul medierii este confidenţială şi nu poate fi folosită fără acordul scris al părţilor.
(2) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, în temeiul şi în condiţiile legii, mediatorul nu poate fi audiat în privinţa faptelor sau actelor de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. În cazuri excepţionale, cu consimţămîntul scris al părţilor, mediatorul este în drept să facă declaraţii în favoarea părţilor mediate, însă darea declaraţiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară în procesul de mediere.

Articolul 11. Confidenţialitatea
(1) Informaţia obţinută în procesul de mediere nu poate fi divulgată şi invocată de către părţi şi mediator în alt proces sau în faţa altor instanţe, nici nu poate fi folosită inadecvat în scopuri proprii.
(2) Mediatorul poate:
a) să atenţioneze participanţii la procesul de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să solicite semnarea unui acord de confidenţialitate;
b) la solicitarea expresă a uneia dintre părţi, să asigure confidenţialitatea informaţiei comunicate în raport cu cealaltă parte.
(3) Fără a ţine cont de principiul confidenţialităţii, mediatorul este obligat să informeze autorităţile competente referitor la o infracţiune iminentă, despre care ia cunoştinţă în cadrul procesului de mediere.

Capitolul III
DOBÎNDIREA CALITĂŢII DE MEDIATOR. TABELUL MEDIATORILOR
Articolul 12. Condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator
Poate fi mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) nu are antecedente penale.

Articolul 13. Activitatea profesionistă de mediator
(1) Persoana care doreşte să desfăşoare în mod profesionist activitate de mediator are obligaţia de a absolvi cursurile de pregătire iniţială a mediatorilor şi de a fi atestată de către Consiliul de mediere.
(2) Persoana care a dobîndit calitatea de mediator în străinătate şi care doreşte să desfăşoare activitate profesionistă de mediator în Republica Moldova este absolvită de obligaţia pregătirii iniţiale, dar este supusă procedurii atestării.

Articolul 14. Pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor
Pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor se asigură de către instituţiile de învăţămînt superior şi Institutul Naţional al Justiţiei.

Articolul 15. Atestarea mediatorilor
(1) Persoanele care au urmat cursurile de pregătire iniţială de mediator pot solicita atestare.
(2) Atestarea mediatorilor se efectuează de către Consiliul de mediere conform Regulamentului privind atestarea mediatorilor, aprobat de Consiliul de mediere.
(3) Regulamentul privind atestarea mediatorilor se plasează pe pagina web a Ministerului Justiţiei.
(4) Statutul de mediator se confirmă prin atestatul pentru exercitarea profesiei de mediator, eliberat în baza ordinului ministrului justiţiei. Modelul atestatului se aprobă de ministrul justiţiei.

Articolul 16. Modul de organizare a activităţii profesioniste de mediator
(1) Mediatorul atestat îşi poate desfăşura activitatea prin birou individual sau prin birou asociat de mediatori.
(2) În biroul individual al mediatorului îşi exercită profesia un singur mediator atestat (fondatorul biroului). Biroul individual al mediatorului funcţionează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.
(3) Biroul asociat de mediatori poate fi fondat de doi sau mai mulţi mediatori atestaţi (fondatori ai biroului), care îşi exercită profesia de sine stătător. Biroul asociat de mediatori este persoană juridică.
(4) Birourile individuale şi birourile asociate de mediatori se înregistrează prin adresarea unei cereri de înregistrare către Consiliul de mediere. Cererea de înregistrare va conţine, în mod obligatoriu, date despre sediul biroului.
(5) Biroul se înregistrează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, prin ordinul ministrului justiţiei.
(6) Prevederile alin.(1)-(5) nu se aplică avocaţilor şi notarilor care au dobîndit calitatea de mediatori atestaţi şi care intenţionează să desfăşoare activitate profesionistă de mediator în cadrul exercitării profesiei lor.
(7) Mediatorul sau mediatorii asociaţi pot angaja sau contracta traducători, jurişti, alt personal de specialitate sau de serviciu.
(8) Regulamentul cu privire la înregistrarea birourilor mediatorilor se aprobă de către Consiliul de mediere.

Articolul 17. Tabelul mediatorilor
(1) Mediatorii atestaţi sînt înscrişi în Tabelul mediatorilor, întocmit şi actualizat de către Consiliul de mediere. Tabelul mediatorilor şi modificările acestuia se aprobă de către ministrul justiţiei. Tabelul mediatorilor se plasează pe pagina web a Ministerului Justiţiei, actualizîndu-se periodic.
(2) Tabelul mediatorilor va cuprinde:
a) numele şi prenumele mediatorului atestat;
b) sediul profesional;
c) domeniul medierii în care este specializat mediatorul;
d) limba în care mediatorul este capabil să desfăşoare medierea;
e) informaţia privind suspendarea calităţii de mediator;
f) altă informaţie relevantă.
(3) Ministerul Justiţiei va asigura publicarea anuală a Tabelului mediatorilor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nu mai tîrziu de data de 25 decembrie.

Articolul 18. Remunerarea mediatorului. Asigurarea şi impozitarea
(1) Mediatorul poate solicita un onorariu pentru munca sa, precum şi compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părţile. Onorariul mediatorului nu este dependent de rezultatele medierii.
(2) Mediatorul achită impozite, contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în condiţiile legii, şi beneficiază de garanţiile sociale de stat prevăzute de lege.
(3) Activitatea de mediator nu este activitate de întreprinzător şi nu poate fi raportată la o astfel de activitate.

Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului
(1) Mediatorul atestat răspunde disciplinar pentru:
a) nerespectarea confidenţialităţii, neutralităţii sau imparţialităţii;
b) refuzul de a restitui documentele originale prezentate de părţile implicate în conflict;
c) reprezentarea sau asistarea ambelor părţi sau a uneia dintre ele într-o procedură judiciară sau arbitrală avînd ca obiect conflictul supus medierii;
d) săvîrşirea altor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale sau bunelor moravuri;
e) încălcarea repetată a obligaţiilor sale prevăzute de lege.
(2) În raport cu gravitatea abaterii, mediatorului atestat i se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare sau mustrare aspră;
c) suspendarea exercitării activităţii de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
d) retragerea împuternicirilor pentru exercitarea activităţii de mediator.
(3) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordinul ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului de mediere.
(4) Răspunderea disciplinară nu scuteşte mediatorul de răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

Articolul 20. Suspendarea şi încetarea calităţii de mediator
(1) Calitatea de mediator atestat se suspendă:
a) la cererea mediatorului;
b) în cazul unei incompatibilităţi, pînă la eliminarea acesteia;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de suspendare a exercitării activităţii de mediator.
(2) Calitatea de mediator atestat încetează:
a) la cerere, prin renunţarea făcută în scris de către mediator;
b) prin deces;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de retragere a împuternicirilor pentru exercitarea activităţii de mediator;
d) odată cu rămînerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărîri de condamnare;
e) în cazul necorespunderii condiţiilor specificate la art.12.
(3) La propunerea Consiliului de mediere, ministrul justiţiei, în termen de 15 zile lucrătoare, suspendă sau încetează prin ordin calitatea de mediator. Ordinul ministrului justiţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Ordinul ministrului justiţiei poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia.
(5) În caz de încetare a calităţii de mediator, informaţia despre el se radiază din Tabelul mediatorilor, iar atestatul său se declară nul.

Capitolul IV
CONSILIUL DE MEDIERE
Articolul 21. Consiliul de mediere
(1) În vederea organizării şi coordonării activităţii mediatorilor, pe lîngă Ministerul Justiţiei se înfiinţează Consiliul de mediere.
(2) Consiliul de mediere este compus din 9 membri desemnaţi prin ordinul ministrului justiţiei, în baza rezultatelor concursului public organizat de Ministerul Justiţiei. Cel puţin 7 membri ai Consiliului de mediere trebuie să fie din rîndul mediatorilor sau să facă parte din corpul ştiinţifico-didactic ori din cadrul unor organizaţii necomerciale.
(3) Termenul mandatului membrilor Consiliului de mediere este de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii lui o singură dată.
(4) Consiliul de mediere este condus de un preşedinte, ales de membrii acestuia pe o durată de 2 ani.
(5) Calitatea de membru al Consiliului de mediere nu este remunerată.
(6) Regulamentul Consiliului de mediere se aprobă de Consiliu.

Articolul 22. Şedinţele Consiliului de mediere şi adoptarea hotărîrilor
(1) Consiliul de mediere adoptă hotărîri cu majoritatea simplă a voturilor membrilor săi.
(2) Membrii care fac opinie separată au dreptul să o anexeze în scris la hotărîrea Consiliului.
(3) Consiliul de mediere poate invita la şedinţele sale persoane care nu sînt membri ai acestuia.

Articolul 23. Atribuţiile Consiliului de mediere
Consiliul de mediere:
a) efectuează atestarea mediatorilor în conformitate cu Regulamentul privind atestarea mediatorilor;
b) elaborează proiecte de standarde şi de programe-cadru pentru pregătirea iniţială şi continuă a mediatorilor;
c) verifică modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor de mediere, precum şi modul de respectare a standardelor de pregătire iniţială şi continuă a mediatorilor;
d) întocmeşte şi actualizează Tabelul mediatorilor;
e) examinează sesizările privind activitatea mediatorilor;
f) hotărăşte asupra răspunderii disciplinare a mediatorilor;
g) elaborează şi aprobă normele deontologice;
h) exercită alte atribuţii prevăzute de lege şi de Regulamentul Consiliului de mediere.

Articolul 24. Examinarea sesizărilor privind încălcările comise de mediator
(1) Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere în legătură cu nerespectarea de către mediator a obligaţiilor sale prevăzute de art.8. Consiliul de mediere este în drept şi să se autosesizeze.
(2) Examinarea sesizării se efectuează în modul prevăzut de Regulamentul Consiliului de mediere.
(3) În cazul în care se stabileşte existenţa unei încălcări, Consiliul de mediere poate adopta o hotărîre de sancţionare.
(4) În temeiul hotărîrii de sancţionare adoptate de Consiliul de mediere, ministrul justiţiei emite un ordin privind tragerea la răspundere disciplinară a mediatorului şi aplicarea sancţiunii disciplinare recomandate, în conformitate cu art.19.
(5) Rezultatele examinării sesizării se aduc la cunoştinţa mediatorului şi autorului sesizării.

Capitolul V
PROCEDURA DE MEDIERE
Articolul 25. Solicitarea medierii
(1) Medierea poate fi solicitată de către oricare dintre părţi.
(2) Medierea poate fi solicitată, cu acordul părţilor, şi de către instanţa judecătorească sau, după caz, de organul de urmărire penală.
(3) În cazul în care una dintre părţi a propus lansarea procedurii de mediere, iar acceptul din partea celeilalte părţi nu a parvenit într-un termen de 15 zile, se consideră că medierea nu a fost acceptată.
(4) Medierea poate fi solicitată repetat în modul prevăzut de lege pentru iniţierea medierii.
(5) În cazul în care părţile acceptă medierea, ele vor încheia un contract de mediere.

Articolul 26. Contractul de mediere
(1) Contractul de mediere se încheie în scris între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către cealaltă parte.
(2) Contractul de mediere va cuprinde:
a) identitatea părţilor aflate în conflict şi, după caz, a reprezentanţilor lor;
b) obiectul conflictului mediat;
c) angajamentul părţilor de a achita onorariu mediatorului, precum şi cuantumul sau modul de calcul al acestuia.
(3) Procedura medierii începe la data în care părţile aflate în conflict încheie contractul de mediere.
(4) Cursul termenelor de prescripţie se suspendă pe durata desfăşurării medierii, de la data încheierii contractului de mediere.

Articolul 27. Desfăşurarea medierii
(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Medierea are loc la sediul mediatorului sau în alt loc convenit cu părţile.

Articolul 28. Încetarea medierii
(1) Medierea încetează:
a) prin convenirea asupra unui acord între părţi;
b) prin constatarea de către mediator că părţile nu pot ajunge la un acord;
c) prin renunţarea la mediere;
d) dacă una dintre părţi, persoană fizică, a decedat sau, ca persoană juridică, a fost lichidată.
(2) Mediatorul va putea constata că părţile nu pot ajunge la un acord în cazul în care conflictul mediat nu se soluţionează în cel mult 3 luni de la data acceptării medierii, iar părţile nu solicită continuarea procedurii de mediere.
(3) În cazul intentării unui proces de judecată în legătură cu conflictul supus medierii, la încetarea procedurii de mediere, mediatorul va informa, printr-un raport scris, instanţa de judecată, părţile sau, după caz, organele de urmărire penală şi alte autorităţi interesate dacă părţile au ajuns sau nu la un acord.

Articolul 29. Acordul de împăcare
(1) Dacă, în urma procedurii de mediere, părţile acceptă condiţiile formulate, ele semnează un acord de împăcare, care se contrasemnează de către mediator.
(2) Acordul de împăcare va include angajamentele asumate de părţi şi poate fi afectat de termene şi condiţii.
(3) În cazul neexecutării de către una dintre părţi a obligaţiilor asumate prin acordul de împăcare, cealaltă parte este în drept să se adreseze în instanţă cu o cerere prin care va solicita executarea silită în modul prevăzut de legislaţie.
(4) Acordul de împăcare este executoriu, în condiţiile legii civile, de la data indicată în el, iar în lipsa unui termen expres de executare – la expirarea termenului de 15 zile de la data semnării lui sau în conformitate cu prevederile legale exprese.
(5) Mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii asupra căreia vor conveni părţile.
(6) Acordul de împăcare nu va conţine prevederi care aduc atingere legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. Mediatorul poate să verifice îndeplinirea acestei condiţii, fiind în drept să solicite avizul unui specialist, fără a dezvălui identitatea părţilor.
(7) Acordul de împăcare poate fi autentificat de notar sau de o altă autoritate competentă, potrivit legii.

Capitolul VI
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND MEDIEREA UNOR CONFLICTE

Secţiunea 1
Medierea în cauzele civile. Conflictele familiale
Articolul 30. Medierea litigiului civil aflat pe rol în instanţa judecătorească sau arbitrală
(1) Acceptarea medierii suspendă, la cererea ambelor părţi, examinarea cauzei civile în instanţa judecătorească sau arbitrală.
(2) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa de stat, conform prevederilor legii.
(3) În cazul soluţionării litigiului civil pe calea medierii, instanţa judecătorească va dispune încetarea procesului în condiţiile art.265 şi 266 din Codul de procedură civilă.
(4) Odată cu pronunţarea încheierii de încetare a procesului, instanţa judecătorească va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei de stat achitate la intentarea acţiunii.

Articolul 31. Particularităţile medierii în cadrul raporturilor familiale
(1) Pot fi soluţionate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri ce apar în raporturile familiale.
(2) Mediatorul va urmări ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, să nu împiedice creşterea şi dezvoltarea normală a acestuia.
(3) Dacă, în cursul medierii, se stabilesc fapte care pun sau pot pune în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al copilului, mediatorul este obligat să sesizeze autoritatea pentru protecţia drepturilor copilului.

Secţiunea a 2-a
Medierea în cauzele penale
Articolul 32. Generalităţi privind medierea în cauzele penale
(1) În condiţiile art.4, părţi la medierea în cauzele penale sînt victima infracţiunii şi făptuitorul.
(2) La medierea în cauzele penale poate participa doar mediatorul atestat şi inclus în Tabelul mediatorilor.
(3) Se consideră făptuitor persoana fizică sau juridică bănuită, învinuită, inculpată de săvîrşirea unei infracţiuni sau condamnată pentru ea.
(4) Dacă, la medierea în cauzele penale, una dintre părţi este minor, participarea pedagogului sau psihologului este obligatorie.
(5) Procesul de mediere este reglementat de prezenta lege, de Codul penal, de Codul de procedură penală, de Codul de executare şi de alte acte normative.
(6) Procesul de mediere nu substituie şi nu suspendă procesul penal.
(7) Faptul participării la mediere nu poate servi ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei.
(8) Nesemnarea unui acord de împăcare nu poate prejudicia situaţia părţilor.
(9) Prevederile prezentului capitol pot fi aplicate, în condiţiile Codului cu privire la contravenţiile administrative, şi medierii în cauzele contravenţionale.

Articolul 33. Drepturile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale
În cauzele penale, mediatorul este în drept:
a) să ia cunoştinţă de informaţia privind fondul cauzei;
b) să ia cunoştinţă de informaţiile privind părţile participante la mediere;
c) să aibă întrevederi cu părţile, inclusiv cu partea privată de libertate, fără a i se limita numărul şi durata întrevederilor.

Articolul 34. Incompatibilităţile mediatorului în procesul de mediere în cauzele penale
(1) Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele penale: ofiţerul de urmărire penală, procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum şi persoana incompatibilă în baza unor legi speciale.
(2) În cazurile prevăzute de art.33 alin.(2) din Codul de procedură penală, mediatorul trebuie să se abţină de la participare la procesul de mediere.

Articolul 35. Medierea garantată de stat
În cazul medierii în cauzele penale în care împăcarea părţilor are drept rezultat înlăturarea răspunderii penale, părţile au dreptul de a beneficia de serviciile unui mediator plătit de stat, în condiţiile stabilite de Guvern.

Articolul 36. Informaţia oferită mediatorului
(1) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească, în procedura cărora se află cauza penală, pînă la începerea procesului de mediere, cu acordul părţilor, pun la dispoziţia mediatorului materialele necesare, fără a prejudicia desfăşurarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.
(2) Mediatorul poartă răspundere, în condiţiile legii, pentru divulgarea informaţiei puse la dispoziţia sa în etapa de urmărire penală sau de judecare a cauzei în cadrul unui proces.

Articolul 37. Oficializarea medierii
(1) Mediatorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti, în procedura cărora se află cauza penală spre examinare, acordul de împăcare, împreună cu un raport scris privind măsurile aplicate şi rezultatul medierii, fără a dezvălui însă conţinutul întrevederilor cu părţile.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească verifică, în prezenţa părţilor, dacă acordul de împăcare a fost semnat conştient, benevol şi cu respectarea drepturilor părţilor şi procedează în conformitate cu legea.

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 38.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 iulie 2008.
(2) Prevederile art.35 vor fi aplicate în funcţie de alocările bugetare pentru implementarea acestuia, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2009.

Articolul 39.
(1) Guvernul, în termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu aceasta.
(2) Ministerul Justiţiei:
- va asigura implementarea prezentei legi;
- va desemna, în termen de o lună de la data publicării prezentei legi, membrii Consiliului de mediere;
- în termen de 10 zile de la data desemnării tuturor membrilor, va convoca prima şedinţă a Consiliului de mediere.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Chişinău, 14 iunie 2007.
Nr.134-XVI.